Vrei să fii umplut cu Împărăția Cerului?

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerului.” Matei 5:3.

„Dar El a răspuns: 'Este scris că omul nu va trăi doar cu pâine ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.'” Matei 4:4.

Trupul nostru poate fi întreținut cu pâine - cu lucrurile care ies din pământ - căci a fost conceput din pământ, dar duhul nostru trebuie să primească hrană de la Dumnezeu, căci a venit de la Dumnezeu. Oamenii se îngrijesc doar de trupul lor și se înbogățesc cu ceea ce trupul dorește, dar duhul lor este sărăcit. Majoritatea oamenilor nu înțeleg această sărăcie, astfel ei devin neliniștiți și caută distrageri.

Cine sunt cei săraci în duh?

Mesajul lui Isus a fost: „Împărăția cerului este aproape.” Matei 10:7. Duhul nostru poate fi satisfăcut doar cu Împărăția Cerului. Isus a venit cu bogății pentru duhul nostru, de aceea El a spus că ferice de cei săraci în duh, de cei care plâng, cei care flămânzesc și însetează după dreptate, căci ei vor fi săturați. El a pregătit o masă pentru spiritul nostru. Cei care nu puteau fi satisfăcuți cu lucrurile vizibile puteau deveni bogați în duhul lor. Ei puteau fi umpluți cu împărăția cerurilor și puteau deveni desăvârșiți, așa cum Tatăl lor din ceruri este desăvârșit. (Matei 5:48).

Când ucenicii lui Ioan L-au întrebat pe Isus dacă El era Cel pe care-l așteaptau, Isus a răspuns prin a spune că evanghelia era propovăduită celor săraci. (Matei 11:5). „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: 'Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.'” Ioan 7:37. Până când El a afirmat asta, ei se săturaseră și încercaseră toate lucrurile oferite de festin, însă toate acele lucruri aparțineau de o slavă vizibilă și fapte moarte. Dacă era cineva acolo care nu era mulțumit cu acele lucruri și care simțea sărăcie în duhul său, acel om putea să-și satisfacă setea la El.

În pilda despre semințele bune și neghină Isus spune: „Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.” Matei 13:38. Fiii împărăției sunt cei care nu pot fi satisfăcuți cu lucrurile pământești. Ei au o foame după dreptate; dorința lor este pentru lucrurile cerești și au un suspin de a fi umpluți cu viața propovăduită de Isus la Predica de pe Munte. Ei sunt neînțeleși și străini în această lume, căci au aceeași bună mărturie pe care a avut-o și Isus: „Împărăția Mea nu este din această lume.” Ioan 18:36. Când această guvernare actuală se termină și Isus își pune bazele împărăției Lui, copiii celui rău vor fi alungați din împărăția Lui, iar cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. (Matei 13:41-43.) Atunci viața ascunsă cu Hristos în Dumnezeu va fi descoperită. (Coloseni 3:1-4) și bogățiile Împărăției Cerului pe care acești copii le-au adunat în duhul lor, vor ieși la lumină.

Prețuiește Împărăția Cerului!

Nu putem căuta și bogății pentru trup și pentru duh în același timp. Isus ne învață că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni în același timp, ci trebuie să căutăm împărăția și dreptatea Lui mai întâi, apoi toate necesitățile trupului nostru ne vor fi asigurate. (Matei 6:24-34.)

Noi știm unde este inima noastră în funcție de gândurile noastre. Iar unde se găsește inima noastră, acolo este și comoara noastră. (Luca 12:34). Foarte puțini oameni prețuiesc Împărăția Cerului atât de mult încât să vândă tot ce au, cu bucurie, pentru a cumpăra perla - cu alte cuvinte să disprețuiască totul pentru a putea fi ucenici ai lui Isus. Este destul de vizibil faptul că oamenii, chiar și cei are se numesc credincioși, au o gânduri și cunoștințe foarte dezvoltate când vine vorba de lucruri pământești - interesul lor este imediat trezit când se discută despre lucrurile pământești. Însă când tema de discuție reprezintă lucrurile cerești, cele spirituale, ei devin deodată tăcuți și este vizibilă că au o viață săracă de gânduri săracă. Și vor sătura și plictisi imediat de această discuție.

Efesenii primiseră credința în Domnul Isus și dragoste pentru toți sfinții, dar le lipsea înțelegere despre cât de bogată era moștenirea lor între sfinți și nu realizau cât de mare era puterea Lui pentru cei care cred. De aceea Pavel nu a încetat să se roage pentru ei, ca Dumnezeu să le dea Duhul înțelepciunii și descoperirii în cunoașterea Lui. (Efeseni 1:15-19).

Poți observa aceeași lipsă și în zilele noastre. Să ne umple Dumnezeu cu duhul înțelepciunii și descoperirii, ca interesul în Împărăția lui Dumnezeu să devină mai mare între noi.