Relația mea cu Isus

Barry Couts ne spune cum el L-a cunoscut pe Isus ca un prieten și Salvator în viața zilnică.

Mama mea a devenit văduvă când era în a treia lună de sarcină cu mine, așa că nu l-am cunoscut pe tatal meu. Dar întotdeauna am simțit că Dumnezeu are grijă de mine – acea ființă mai înaltă, mult peste puterile mele, avea mereu grijă de mine. Cred că aceasta se datora mamei mele care credea în Dumnezeu. Mereu am simțit că Dumnezeu este foarte aproape de noi acasă, dar și peste tot unde eram.

Dar când am mai crescut, în special când am ajuns în clasa a șaptea, am înțeles că-mi lipsea ceva. Știam că dacă aveam de gând să continui pe aceeași cale, ca până atunci, urma să ajung ca unul dintre unchii mei care au sfârșit în închisoare și au avut vieți dificile. Alții mi-au spus: „Dacă continui să faci ce faci acum, vei sfârși ca el.” Asta a creat o nevoie în mine pentru că nu voiam să repet greșelile lor; nu voiam să devin un pericol pentru societate.

Cam în aceeași perioadă meream la biserica penticostală din Urbana, iar un predicator de acolo, care se ocupa cu tinerii ne spunea că toată dreptatea noastră este o scârbă înaintea lui Dumnezeu. Noi trebuia doar să ne cerem iertare și să ajungem la o relație personală cu El. „Tot ce vine de la noi este doar gunoi. Noi trebuie să ne dăm inimile lui Isus!” Asta a atins o coardă sensibilă în mine și am simțit că aveam nevoie de o viață mai adâncă. Și am făcut exact asta – m-am rugat la Isus ca să-mi ierte păcatele, care erau multe, și L-am rugat să vină și să fie Domn în viața mea.

Un prieten care-mi spune adevărul

Nu știam exact ce semnficație avea asta, dar, puțin câte puțin, am început să înțeleg că erau lucruri pe care eu le făceam, care nu erau conform Cuvântului lui Dumnezeu și nu aduceau binecuvântarea Lui. Asta a început să lucreze în mine când eu am realizat că aveam nevoie de o umblare cu El – Isus a început să-mi vorbească despre lucruri din viața mea care trebuiau aliniate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Însă erau lucruri pe care nu puteam să le fac singur, așa că El m-a ajutat.

El a început să-mi dezvăluie propriul egoism – momente când mă gândeam doar la mine însumi, sau când îmi foloseam timpul într-un fel egoist. El mi-a descoperit aceste lucruri. Apoi, după ce îmi expunea propria mea natură, puteam vedea că nu voiam să fiu așa – voiam o schimbare!

Pentru mine, acesta este felul în care Isus mă poate ajuta, ca prieten personal. Este scris că: „Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.” Proverbe 21:2. În ochii mei proprii, ceva poate părea corect, dar Isus poate decoji suprafața ca eu să văd adevărul. Poate eram motivat de invidie sau răzbunare, deși nu eram conștient de asta, în acel moment. El dezvăluie lucrurile și atunci încep să observ lucruri precum: ceilalți nu erau recunoscători pentru ce le-am făcut, sau nu au spus nimic despre „faptele mele bune,” și mă simțeam nesemnificativ, sau simțeam că nu a fost destul de bine. Dar, de fapt, eu făceam lucrurile acelea pentru oameni, nu pentru Numele Lui.

El poate descoperi motivele mele, prin Cuvântul și Duhul Său, ca eu să mă pot schimba și să nu mai fac lucrurile pentru mine, ci pentru El și pentru alții. Pentru mine acesta reprezintă un prieten adevărat – o persoană care-ți va spune adevărul, ca tu să fii ajutat.

Un prieten care mă poate ajuta să devin bun

Este scris în Evrei 4:15 că Isus a fost ispitit în toate lucrurile ca noi, dar fără păcat. El nu a păcătuit niciodată. Tot păcatul a ajuns sub picioarele Lui! Iar datorită vieții de biruință pe care a avut-o, acum poate să ne ajute pe toți cei care suntem ispitiți. Isus poate să ne ajute ca, în loc să ținem tare de voia noastră și să trăim pentru noi înșine și conform plăcerilor noastre, acum putem devenim ucenici adevărați care se neagă pe ei înșiși și își iau crucea. (Luca 9:23). Isus poate să ne ajute dacă noi ajungem la punctul acela că urâm răul din natura noastră – urâm să facem ceea ce este rău.

Sunt lucruri pe care nu vreau să le mai fac căci vreau să ajung la libertatea de a nu mai păcătui. Isus poate să-mi dea acea viață – de fapt în acel moment eu mă nasc. În acel moment eu primesc viață în mine, pentru că Îl cunosc, Îl ascult și încep să gândesc ca El, pentru a deveni mai mult asemeni lui! Nu ca un robot, ci în inima mea, în ființa mea, vreau să fiu bun. Și să ajung la aceasă atitudine este total altceva decât iertarea păcatelor.

Pot ajunge la punctul unde am virtuți, unde eu devin acea persoană care este bună; devine parte din ființa mea să ajut pe ceilalți, să nu privesc critic, ci să binecuvintez. Asta poate Isus să facă – nu doar să-mi ierte păcatele, ci să-mi dea o viață nouă. Eu pot deveni o creație nouă.

Isus vrea să ajung la binecuvântare și la ungere. De aceea este atât de încurajator ce scrie despre pedeapsă. Când sunt pedepsit, aceasta înseamnă că cineva îmi spune cum să fac lucrurile mai bine. Iar motivul pentru care sunt pedepsit sau antrenat este ca să primesc rezultatul final. (1 Corinteni 11:31-32; Tit 2:11-14; Evrei 12:5-11).

Dacă cineva vrea să devină doctor, atunci merge la școala de doctori. Nu poți să vrei să fii doctor și să te duci la școala de clovni, și să speri că, într-o zi vei ajunge doctor. Ai nevoie de școala corectă pentru doctori, iar la fel este și aici. El nu-mi arată lucrule pe care trebuie să le fac pentru ca îmi îngreuneze lucrurile și viața. Ci aceasta este chemarea pe care am primit-o, iar El vrea ca eu să fiu ca El, cu toate virtuțile – bunătate, milă, dragoste, blândețe, răbdare, bunătate, finețe. Dacă mă predau adevărului (Cuvântul lui Dumnezeu) și pedepsei Lui, atunci, puțin câte puțin, voi experimenta ce înseamnă să fiu schiimbat în acel om care El vrea să devin – iar acest lucru mă face fericit.

Deci nu este nimic în neregulă cu mine când El îmi spune adevărul. Adevărul îmi arată ce trebuie să schimb – acest lucru înseamnă că mă apropii de rezultatul final, care este a deveni bun și răbdător – virtuțile. Este important să nu uit asta niciodată. Doar pentru faptul că văd ceva la mine, care nu este aliniat cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu reprezintă un lucru negativ. De fapt, este o oportunitate pentru mine de a fi curățit de faptele pe care le urăsc. Dacă nu sunt de acord cu tendințele mele păcătoase, dacă le resping prin puterea Duhului Sfânt, pot să merg mai adânc în lucrurile pe care le vreau – virtuțile. Deci nu trebuie niciodată să devin descurajat când văd cum sunt ca persoană, pentru că El vrea să mă conducă afară din acel lucru și să devin curat!

Un prieten căruia îi pot spune absolut tot

Când mă gândesc la relația mea presonală cu Isus, ea reprezintă, practic, totul! Nu există nimic din timpul zilei despre care nu L-aș putea întreba. Niciodată nu-mi este greu să cer ajutor sau călăuzire, oricare ar fi provocarea. Poate ajunge atât de simplu până la dificultăți de a găsi cheile de la mașină sau că am pierdut ceva. Atunci mă rog în simplitate: „Isus, știi că trebuie să plec la muncă, sau că trebuie să merg undeva, și nu-mi pot găsi cheile. Te rog ajută-mă; fă ceva ca să-mi găsesc cheile.” Și continui să caut. Până astăzi, nu a trebuit niciodată să sun la lăcătuș pentru o cheie nouă. Nu pentru că nu am pierdut niciodată cheile, dar întotdeauna am putut să le găsesc. Este amuzant, dar chiar și în detaliile mici ale vieții, nu sunt lucruri prea mici despre care să nu vorbim cu Isus, sau cereri prea mici pe care să nu I le putem aduce. Și, ca bărbat, ușor îmi este să gândesc că: nu am nevoie de ajutor cu asta sau cu cealaltă, dar în relația mea cu Isus, El a fost un prieten atât de bun că pot vorbi cu El despre toate lucrurile. Relația cu El este ca cea între un tată și un fiu – unde vorbești despre cele mai mărunte lucruri din viață.

Uneori, când mă gândesc la alții, cel mai mare lucru pe care-l pot face, este să mă rog pentru ei. Iar Isus aude acest contact personal. El aude fiecare șoaptă și trece la acțiune când mă rog!
Cred că asta definește relația mea cu El: orice lucru mic apare în calea mea, eu mă rog și El mă poate ajuta oricând, oriunde.

Iar când primesc din viața lui Isus și observ că nu mai sunt ispitit la fel ca acum ceva timp, aceasta este dovada că învăț de la El. Învăț să merg calea pe care El a mers-o. Pot învăța să pot iubi din inimă și să fiu o persoană care este în Dumnezeu, nu cineva care doar face lucruri pentru că altcineva se așteaptă la asta, sau pentru că eu consider că este bine. Pot primi o astfel de relație cu Isus unde El îmi poate vorbi, El îmi poate spune ce și cum să fac și îmi poate spune unde să-mi predau viața, iar eu devin ca Isus.

El are puterea – este omnipotent. Dacă dorește să facă un miracol, poate să-l facă. El poate face orice am eu nevoie. Isus este un prieten apropiat care mă poate lua și conduce prin toate aceste ispite și situații din viață! El mă ajută în fiecare moment! Pentru mine, acest prieten și Salvator este cel mai important lucru din viață.